LÍȚĂ¹, lițe, s. f. Fascicul de fire subțiri de metal, răsucite sau nerăsucite, folosit drept conductor electric. – Din germ. Litze. Vezi definitia »

VẤLVĂ, (4) vâlve, s. f. 1. Agitație deosebită provocată de un fapt ieșit din comun; frământare, zarvă. 2. Renume, faimă. 3. (Înv.) Alai, pompă; p. ext. măreție, grandoare. ♦ Fală, orgoliu, mândrie. 4. (În mitologia populară) Duh, zână, știmă. ◊ Vâlva băii = zână despre care se crede că stăpânește, supraveghează și distribuie comorile dintr-o mină de aur. 5. (Rar) Vâlvătaie. [Var.: (pop.) vấlfă s. f.] – Din sl. vluhvu, bg. vlahva. Vezi definitia »

VRĂJITÚRĂ, vrăjituri, s. f. (Pop.) Vrăjitorie, vrajă (1). – Vrăji + suf. -ură. Vezi definitia »

TEPÁLĂ s.f. (Bot.) Element constitutiv al periantului. [< germ. Tepale]. Vezi definitia »

LANGÚSTĂ s. f. crustaceu marin, decapod, asemănător cu racul, cu carnea foarte gustoasă. (< fr. langouste) Vezi definitia »