LOGORÉE s. f. Stare de excitație psihică, care se caracterizează prin tendința excesivă, nestăpânită de a vorbi continuu și incoerent. ♦ (Fam.) Faptul de a vorbi mult și inutil; limbuție, locvacitate. – Din fr. logorrhée. Vezi definitia »

FAGACÉE s.f.pl. Cupulifere. [Pron. -ce-e. / sg. invar. < fr. fagacées]. Vezi definitia »

URETRORÉE s. f. scurgere (abundentă) prin uretră. (< fr. urétrorrhée) Vezi definitia »

ERBACÉE, erbacee, adj., s. f. (Plantă) care are tulpina subțire, fragedă, moale și apoasă, de obicei verde. – Din fr. herbacé, lat. herbaceus. Vezi definitia »

GRAMINÉE s.f.pl. Familie de plante monocotiledonate cu inflorescență în formă de spic și cu tulpina păioasă; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ne-e, sg. invar. / < fr. graminées, cf. lat. gramineus < gramen – iarbă]. Vezi definitia »