SUBÁRBĂ, subarbe, s. f. Frânghie, odgon care susține, fixează bompresul unei nave cu pânze. – Din fr. sous-barbe. Vezi definitia »

RĂSCROIÁLĂ, răscroieli, s. f. Acțiunea de a răscroi și rezultatul ei; tăietură adâncită în croiala unei haine, în special la mâneci și la gât; răscroitură. ♦ Bucată de material care cade când se răscroiește. [Pr.: -cro-ia-] – Răscroi + suf. -eală. Vezi definitia »

pringúță, pringúțe, s.f. (reg.) fiecare dintre cele patru scândurele care se prind de marginile pereților laterali ai unui stup. Vezi definitia »

PTOMAÍNĂ s.f. Substanță otrăvitoare rezultată din putrefacția proteinelor animale. [Pron. -ma-i-. / < fr. ptomaïne, cf. gr. ptoma – cadavru]. Vezi definitia »

corlátă¹, corláte, s.f. (reg.) 1. iesle. 2. îngrăditură sau colibă pentru vite. 3. împletitură de formă bombată care se așază pe car când se transportă snopi sau fân; loitre, șuiană. 4. poliță în jurul cuptorului pe care se țin vase de bucătărie și alte lucruri mărunte; prichici, rapt, tăpșan. 5. parapet, rampă, balustradă. 6. ramă pe care se întinde postavul ca să se usuce. 7. bancă, scaun. 8. scândură de gard; lăturoi, răzlog, țăpușă; gard făcut din aceste scânduri. 9. (la pl.) dependințele casei țărănești. 10. spalier pentru viță de vie. 11. (la pl.) lemnele pe care stă coșul casei. Vezi definitia »