Definita cuvantului rezistent
REZISTÉNT, -Ă I. adj. care rezistă; durabil, trainic. ◊ care nu se lasă doborât, care suportă ușor (oboseala, boala). ◊ (despre microbi) care s-a obișnuit cu un antibiotic. II. s. m. f. patriot, membru al Rezistenței. (< fr. résistant, it. resistente)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu rezistent
FRECVÉNT, -Ă, frecvenți, -te, adj. Care se întâmplă des2, la intervale de timp scurte; des2; obișnuit. – Din lat. frequens, -ntis. Vezi definitia »
gint (gínturi), s. n. – (Înv.) Rasă, neam, națiune. – Mr. g’intă. Lat. gens (Pușcariu 722; Candrea-Dens., 747; REW 3735; DAR), cf. it., sp. gente, fr. gent. Este dublet al lui gintă, s. f. (rasă), latinism din sec. XIX, astăzi puțin folosit. Vezi definitia »
LUMINESCÉNT, -Ă, luminescenți, -te, adj. Care prezintă luminescență. – Din fr. luminescent. Vezi definitia »
ANTIDETONÁNT, antidetonante, s. n. Substanță chimică care se adaugă la un amestec carburant spre a-i micșora detonația. [Pl. și: (m.) antidetonanți] – Din fr. antidétonant. Vezi definitia »
OLIFÁNT s. n. instrument muzical medieval din familia cornului, de origine orientală, confecționat din colți de elefant. (< fr. olifant) Vezi definitia »