APELÁNT, -Ă I. adj. care apelează. II. adj., s.m. f. (cel) care face un apel (4). (< fr. appelant) Vezi definitia »

CONT s.n. 1. Fiecare dintre diviziunile operațiilor contabile ale unei întreprinderi, constând în înregistrarea cheltuielilor și a veniturilor pe o anumită perioadă. ♦ Evidența acestor operații. 2. A trece la (sau în) cont = a înscrie la rubrica datoriilor; a ține cont (de ceva) = a avea în vedere, a lua în considerare; pe cont propriu = pe proprie răspundere; independent. [< it. conto, germ. Konto, fr. compte]. Vezi definitia »

CINEDOCUMÉNT s. n. document figurativ audiovizual care fixează cu ajutorul tehnicii cinematografice o serie de obiecte, evenimente, fenomene sub forma unor succesiuni de imagini. (< cine- + document) Vezi definitia »

TRUCULÉNT, -Ă adj. (Franțuzism) Aspru, violent, brutal. [Cf. fr. truculent, lat. truculentus]. Vezi definitia »

CONSTIPÁNT, -Ă adj. (despre alimente, medicamente) care constipă. (< fr. constipant) Vezi definitia »