PERMANÉNȚĂ s. f. însușire a unui lucru, a unei acțiuni etc. de a fi permanent(ă). ♦ în ~ = permanent, continuu. ◊ birou, serviciu în unele întreprinderi care funcționează fără întrerupere. (< fr. permanence) Vezi definitia »

SPĂLĂTOREÁSĂ, spălătorese, s. f. Femeie care se ocupă cu spălatul rufelor. – Spălător + suf. -easă. Vezi definitia »

SITÚLĂ, situle, s. f. (Rar) Vas cu toartă pentru scos apă. – Din lat. situla, fr. situle. Vezi definitia »

TĂGĂDUÍNȚĂ, tăgăduințe, s. f. (Înv.) Tăgăduială. – Tăgădui + suf. -ință. Vezi definitia »

GINGIVÍTĂ s. f. inflamație a gingiei. (< fr. gingivite) Vezi definitia »