BINÓCLU, binocluri, s. n. Instrument optic alcătuit din două mici lunete terestre, folosit pentru a vedea obiectele situate la (mare) distanță. – Din fr. binocle. Vezi definitia »

CVINTÚPLU, -Ă adj. Încincit. // s.m. și f. Gemeni născuți în număr de cinci. [< fr. quintuple, lat. quintuplex]. Vezi definitia »

subansámblu (su-ban- / sub-an-) s. n., pl. subansámbluri / subansámble Vezi definitia »

TÉMPLU, temple, s. n. Edificiu special amenajat pentru practicarea unui cult religios (mozaic, budist etc.). – Din lat. templum, fr. temple. Vezi definitia »

SÚFLU s. n. 1. agitare a aerului (produsă de vânt). ◊ presiune violentă produsă de gazele unui exploziv. 2. zgomot cardiac care se observă în anumite boli de inimă, asemănător cu zgomotul unor foale. (< fr. souffle) Vezi definitia »