fióng (fiónguri), s. n. – 1. Nod, laț de panglici. – 2. Saschiu (Vinca herbacea). – Mr. fiongu. Ngr. φιόλλο(ς) (Tiktin; DAR; Gáldi 191), care provine din it. fiocco „slab”. Vezi definitia »

GONG s.n. Disc de metal îndoit la margini, care se ține atârnat și, prin lovire cu un ciocan, produce un sunet caracteristic de clopot. ♦ Sunet de gong. [< fr. gong < cuv. malaiez]. Vezi definitia »

SIAMÁNG s. m. maimuță antropoidă din grupul gibonilor, cu brațe foarte lungi, arboricolă, în pădurile muntoase din Indochina și Sumatra. (< engl. siamang) Vezi definitia »

SHAPING subst. (Tehn.) Mașină de rabotat transversală. [Pr.: șéiping] – Cuv. engl. Vezi definitia »

otîng (-guri), s. n. – Pîrghie care se pune la jugul plugului pentru a avantaja boul mai slab. – Var. otînc. Sl. otągu (Conev 61); nu e probabilă der. din sl. tiniku „slab, delicat” (Scriban). – Der. otînci (var. otîngi, otînji), vb. (a pune o pîrghie mică la jug; a pune în mișcare cu o pîrghie; a deschide, a rupe; a pedepsi, a bate), ultimul sens pornind de la ideea de „a lovi cu o pîrghie” (nu e admisibilă der. din sl. otiničati „a extenua”, propusă de Cihac, II, 234 și nici cea din sl. *otutąžiti „a prigoni”, sugerată de Tiktin); otînjeală, s. f. (Mold., bătaie, chelfăneală). Vezi definitia »