DISTRÁGE, distrág, vb. III. Tranz. A abate atenția cuiva de la un lucru, de la o preocupare, de la o grijă etc.; a distra. [Part. distras] – Din fr. distraire (după trage). Vezi definitia »

a trage (pe cineva) expr. a profita în mod exagerat de pe urma cuiva. Vezi definitia »

AUTODISTRÚGE, autodistrúg, vb. III. Refl. A se distruge prin hotărâre proprie sau de la sine.[Pr.: a-u-] – Auto¹- + distruge. Vezi definitia »

ÎNFRẤNGE, înfrấng, vb. III. Tranz. A învinge, a birui, a bate (în luptă). ♦ A-și stăpâni o anumită stare sufletească. ♦ (Rar) A nesocoti voința cuiva, a călca o lege, o dispoziție etc. [Perf. s. înfrânsei, part. înfrânt] – Lat. infrangere. Vezi definitia »

HETEROGAMETÁNGE s. m. gametange femel sau mascul pe același tal, specific fungilor. (< fr. hétérogamétange) Vezi definitia »