MONORÍMĂ I. adj. (despre poezii) care are aceeași rimă la toate versurile. II. s. f. reluare a aceleiași rime la sfârșitul mai multor versuri care se succedă. (< fr. monorime) Vezi definitia »

MĂTURĂTÚRĂ, măturături, s. f. 1. Măturare. 2. (Concr.) Gunoi adunat cu mătura. – Mătura + suf. -ătură. Vezi definitia »

EXPECTATÍVĂ s. f. așteptare, speranță întemeiată pe anumite drepturi, promisiuni sau probabilități; expectație. (< fr. expectative) Vezi definitia »

COSMOFÍZICĂ s. f. știință de graniță cu elemente din cosmologie și geofizică. (< fr. cosmophysique) Vezi definitia »

CHERMÉSĂ s.f. Serbare câmpenească cu muzică și dans. [< fr. kermesse, cf. ol. kerkmisse – misă bisericească]. Vezi definitia »