ARMEÁN, -Ă, armeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Populație de limbă indo-europeană, stabilită mai ales în regiunea dintre munții Caucaz și Taurus; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține Armeniei sau populației ei, privitor la Armenia sau la populația ei; armenesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba armeană. – Din sl. armĕninŭ. Vezi definitia »

REPUBLICÁN, -Ă adj. Referitor la republică. ◊ Partid republican = unul dintre cele două mari partide din Statele Unite. // s.m. și f. Adept al republicii ca formă de guvernământ. [Cf. it. republicano, fr. républicain]. Vezi definitia »

PREZBITERIÁN, -Ă adj. Referitor la prezbiterianism, propriu prezbiterianismului. // s.m. și f. Adept al prezbiterianismului. [Pron. -ri-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. presbytérien]. Vezi definitia »

trăgán (-ne), s. n. – Adenită, mai ales la animale. Origine incertă. Se consideră drept der. din ngr. τράγανον „cartilaj” (Cihac, II, 707; Tiktin; Candrea; Gáldi, Dict., 263), dar semantismul nu apare clar. Poate a existat o confuzie cu ngr. θράϰα sau θράϰια „jar, jăratic”, cf. antrax „cărbune” și „tumoare” și carbunco. Der. din gr. τράχαλος „ceafă” (Diculescu, Elementele, 431), nu este probabilă. Vezi definitia »

scălán, scăláne, s.n. (reg.) 1. ciorchine. 2. șir, rând. 3. ghirlandă de cireșe. 4. legătură din doi știuleți de porumb pentru sămânță (despănușați). 5. (la pl.) ciucurași de metal puși de femeile bătrâne în conci. Vezi definitia »