EFLORESCÉNȚĂ s.f. 1. Începutul înfloririi unei plante; îmbobocire. ♦ (Fig.) Înflorire, îmbobocire. 2. Transformare în pulbere a unor săruri cristalizate prin pierderea apei de cristalizare. ♦ Depozit de săruri de la suprafața unor roci. 3. Erupție ușoară pe piele; (pop.) spuzeală. [< fr. efflorescence]. Vezi definitia »

CĂSIȘOÁRĂ, căsișoare, s. f. (Rar) Căsuță. – Casă¹ + suf. -ișoară. Vezi definitia »

FOLCLORÍSTICĂ s.f. Știință care se ocupă cu studiul creației folclorice; folclor (2). [Cf. germ. Folkloristik, rus. folkloristika]. Vezi definitia »

BIOSFÉRĂ s. f. Învelișul planetei noastre, în care se manifestă viața, cuprinzând hidrosfera, partea externă a litosferei și partea inferioară a atmosferei. [Pr.: bi-o-] – Fr. biosphère (<gr.). Vezi definitia »

SUBRÁMURĂ s. f. sector de activitate subordonat unei ramuri. (< sub- + ramură) Vezi definitia »