cárie (cárii), s. f. – Leziune a dinților. Lat. caries, fr. carie (sec. XIX); cf. car. – Der. caria, (a caria, a mînca). Vezi definitia »

CEFALOTRIPSÍE s.f. (Med.) Operație care are ca scop zdrobirea capului fătului în pântecele mamei, pentru a facilita scoaterea lui. [Gen. -iei. / < fr. céphalotripsie, cf. gr. kephale – cap, tripsis – zdrobire]. Vezi definitia »

TEȘCĂLÍE, teșcălii, s. f. (Rar) Tașcă. – Din tașcă + suf. -ălie. Vezi definitia »

TIFLECTAZÍE s.f. (Med.) Dilatație a cecului. [Gen. -iei. / < fr. typhlectasie]. Vezi definitia »

PROLANURÍE s.f. Prezență a prolanului în urină. [< fr. prolanurie]. Vezi definitia »