FÂNTẤNĂ, fântâni, s. f. 1. Construcție alcătuită dintr-o groapă cilindrică sau prismatică (cu pereții pietruiți) cu ghizduri împrejur, săpată în pământ până la nivelul unui strat de apă și care servește la alimentarea curentă cu apă în mediul rural; puț. ◊ Expr. A căra apă la fântână = a întreprinde o acțiune zadarnică, a depune o muncă inutilă. ♦ Construcție de zid, de piatră etc. care adăpostește o sursă de apă (venită prin conductă), servind la distribuirea apei sau ca element arhitectonic decorativ (în parcuri, pe străzi etc.). 2. (Reg.) Izvor. [Pl. și: (rar) fântâne] – Lat. fontana. Vezi definitia »

DECOZÍNĂ s. f. alcaloid din planta nemțișor, folosit pentru scăderea tensiunii arteriale și rărirea ritmului cardiac. (< fr. décozine) Vezi definitia »

ALVEOLÍZĂ s. f. distrugere a țesuturilor alveolare dentare. (< fr. alvéolyse) Vezi definitia »

BUNDÍȚĂ s. f. Diminutiv al lui bundă. Vezi definitia »

ELECTROCHIMOGRÁMĂ, electrochimograme, s. f. (Med.) înregistrare grafică a conturului unui organ în activitate (inimă, vase mari etc.) [Scris și: electrokimogramă] – Din engl. electrokymogram. Vezi definitia »