DILOGÍE s.f. 1. Sens dublu, echivoc. 2. Operă dramatică care conține două acțiuni distincte. [Gen. -iei. / < fr. dilogie, cf. gr. dis – doi, logos – semnificație]. Vezi definitia »

EVOCÁȚIE, evocații, s. f. (Rar) Evocare. ♦ Trimitere a unei cauze spre judecare la altă instanță. – Din lat. evocatio, fr. évocation. Vezi definitia »

CLORURÁȚIE, clorurații, s. f. Clorurare. – Din fr. chloruration. Vezi definitia »

RADIOASTRONOMÍE s. f. ramură a astronomiei care studiază obiectele cerești ce emit sau reflectă radiounde. (< fr. radioastronomie) Vezi definitia »

PEDONOSOLOGÍE s. f. studiu al bolilor caracteristice copilăriei. (< fr. pédonosologie) Vezi definitia »