Definita cuvantului contingență
CONTINGÉNȚĂ, contingențe, s. f. Însușirea de a fi contingent (II); relație între fenomene, evenimente contingente; atingere, legătură exterioară, raport; întâmplare. – Din fr. contingence, lat. contingentia.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu contingență
INCOHERÉNȚĂ s.f. v. incoerență. Vezi definitia »
AUTODÍNĂ s.f. Montaj de radiorecepție care folosește același tub electronic ca detector și oscilator. [Pron. a-u-, pl. -ne. / fr. autodyne]. Vezi definitia »
ELÍPSĂ, elipse, s. f. 1. Locul geometric al punctelor dintr-un plan pentru care suma distanțelor la două puncte fixe, numite focare, este constantă. 2. (Figură de stil care constă în) omiterea din vorbire sau din scris a unor elemente care se subînțeleg sau care nu sunt absolut necesare pentru înțelesul comunicării. – Din fr. ellipse, lat. ellipsis. Vezi definitia »
mustăfleoancă s. f. sg. (glum.) mustață. Vezi definitia »
CAPONIÉRĂ, caponiere, s. f. Tunel de legătură în lucrările de fortificație. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. caponnière. Vezi definitia »