Definita cuvantului contingență
CONTINGÉNȚĂ, contingențe, s. f. Însușirea de a fi contingent (II); relație între fenomene, evenimente contingente; atingere, legătură exterioară, raport; întâmplare. – Din fr. contingence, lat. contingentia.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu contingență
NÁFURĂ s. f. v. anafură. Vezi definitia »
GRÍMĂ, grime, s. f. Machiaj (pentru actori). – Din grima (derivat regresiv). Vezi definitia »
TULBUREÁLĂ, tulbureli, s. f. (Rar) Faptul de a fi tulbure; starea, însușirea a ceea ce este tulbure; (concr.) lichid tulbure sau parte tulbure, impură a unui lichid. [Var.: turbureálă s. f.] – Tulbure + suf. -eală. Vezi definitia »
ANTIFRÁZĂ s.f. Mod de exprimare prin care o locuțiune, o frază etc. se întrebuințează cu un înțeles contrar celui obișnuit. [< fr. antiphrase]. Vezi definitia »
POMIÉRĂ s. f. (rar) fructieră. (< fr. pommière) Vezi definitia »