Definita cuvantului contingență
CONTINGÉNȚĂ, contingențe, s. f. Însușirea de a fi contingent (II); relație între fenomene, evenimente contingente; atingere, legătură exterioară, raport; întâmplare. – Din fr. contingence, lat. contingentia.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu contingență
DERMATOFITÓZĂ s.f. Dermatomicoză; dermatofiție. [< fr. dermatophytose]. Vezi definitia »
díntr-odátă loc. adv. Vezi definitia »
PERCAÍNĂ s. f. pulbere albă cristalină, inodoră, solubilă în apă și cu o puternică acțiune anestezică locală. (< fr. percaïne) Vezi definitia »
METÓDĂ s. f. 1. ansamblu de mijloace proprii pentru realizarea unui scop; mod de executare a unui lucru. ◊ totalitatea procedeelor practice cu ajutorul cărora se predă o știință, o disciplină. ◊ manual care conține principiile de învățare a unei limbi, a unui instrument muzical etc. 2. mod de a studia, de a cerceta fenomenele naturii și societății. (< fr. méthode, lat. methodus, gr. methodos, germ. Methode) Vezi definitia »
ZLĂTĂREÁSĂ, zlătărese, s. f. (Înv.) Soția zlătarului. – Zlătar + suf. -easă. Vezi definitia »