DIVERGÉNȚĂ s. f. 1. deosebire, opoziție de păreri, de concepții etc.; (p. ext.) neînțelegere, conflict. 2. proprietate a unui fascicul de radiații pornind din același punct de a-și mări secțiunea. ◊ însușire a unui sistem optic (lentilă, oglindă) de a transforma fasciculele paralele sau convergente în fascicule divergente. 3. (biol.) deosebire între indivizi, specii etc. în procesul de adaptare la condiții variate de mediu, în lupta pentru viață. 4. (mat.) proprietate a unei serii de a fi divergentă. (< fr. divergence, lat. divergentia) Vezi definitia »

INCONSECVÉNȚĂ s. f. lipsă de consecvență. (< fr. inconséquence, lat. inconsequentia) Vezi definitia »

vínă (-ni), s. f. – 1. Culpă, delict. – 2. Greșeală, eroare. Sl. vina „acuzație” (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 457). – Der. vinovat, adj. (culpabil, inculpat), din sl. vinovatŭ; nevinovat, adj. (inocent); (în)vinovăți, vb. (a acuza, a pune pe seama, a culpabiliza); vinovăție, s. f. (culpabilitate); vinovăție, s. f. (culpabilitate); nevinovăție, s. f. (inocență). Vezi definitia »

MITÓZĂ, mitoze, s. f. Diviziune celulară caracterizată prin apariția cromozomilor. – Din fr. mitose. Vezi definitia »

DIAPEDÉZĂ s. f. trecere a leucocitelor prin pereții capilarelor sangvine, determinată de digestie sau de o infecție. (< fr. diapédèse) Vezi definitia »