RADIATÓR s. n. 1. parte din instalația de răcire sau de ungere a motoarelor cu ardere internă. 2. sistem termic care emite radiații. 3. corp de încălzire alcătuit din tuburi sau coloane tubulare prin care circulă un fluid încălzit, în scopul de a ceda căldură în mediul înconjurător. ♦ ~ electric = aparat electric de încălzire. 4. aparat emițător de unde acustice sau electromagnetice. (< fr. radiateur, germ. Radiator) Vezi definitia »

GRANULATÓR s. n. utilaj pentru granulare. (< fr. granulateur) Vezi definitia »

SERVOMOTÓR, servomotoare, s. n. Motor (electric, hidraulic sau pneumatic) al unui sistem de comandă automată sau de reglare automată folosit pentru acționarea unui element de execuție al unui sistem tehnic, transformând un semnal aplicat la intrare într-o mișcare de cele mai multe ori de rotație și folosind o sursă auxiliară de energie. – Din fr. servomoteur. Vezi definitia »

EVAPORATÓR s.n. 1. Instalație pentru concentrarea soluțiilor prin fierbere; vaporizator (2). 2. Parte componentă a unei instalații frigorifice în care se evaporează lichidul de răcire, producând frigul. [Cf. fr. évaporateur, germ. Evaporator]. Vezi definitia »

FĂPTUITÓR, -OÁRE, făptuitori, -oare, s. m. și f. 1. Făptaș. 2. (Rar) Persoană care făptuiește, realizează ceva. [Pr.: -tu-i-] – Făptui + suf. -tor. Vezi definitia »