PREMEDITAȚIÚNE s. f. v. premeditație. Vezi definitia »

COMPLECȚIÚNE s.f. v. complexiune. Vezi definitia »

PREDISPÚNE vb. intr., tr. 1. a crea, a pregăti o anumită stare de spirit, a dispune la ceva. 2. a determina o sensibilitate deosebită față de anumite boli. (după fr. prédisposer) Vezi definitia »

MANIFESTAȚIÚNE s.f. v. manifestație. Vezi definitia »

SANCȚIÚNE s. f. 1. confirmare a unui act de către o autoritate superioară celei care l-a emis. ◊ aprobare, întărire, consfințire. 2. măsură de constrângere aplicată ca urmare a nerespectării unei obligații asumate; (p. ext.) pedeapsă. (< fr. sanction, lat. sanctio) Vezi definitia »