SUPRAÓM s.n. Termen care desemnează ideea omului desăvârșit atât ca gen, cât și ca individualitate. ♦ (În filozofia lui Nietzsche) Tipul omului superior prin voință. [< supra- + om, după germ. Übermensch, fr. surhomme, it. superuomo]. Vezi definitia »

CINODRÓM s. n. pistă special amenajată pentru curse de câini. (< fr. cynodrome) Vezi definitia »

-CROM² Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) culoare”, „colorat”. [< fr. -chrome]. Vezi definitia »

AUTONÓM, -Ă adj. Care se bucură de autonomie, este condus, administrat prin autonomie. [Pron. a-u-, pl. -mi, -me. / cf. fr. autonome, it. autonomo]. Vezi definitia »

BATOCRÓM s. n. efect produs de o grupare de atomi, care, introdusă în molecula unei substanțe organice, determină închiderea culorii acesteia. (< fr. bathocrôme) Vezi definitia »