ETÉR, (1, 2, 4) eteri, s. m. (3) eteruri, s. n. 1. S. m. Combinație organică lichidă, incoloră, foarte volatilă și inflamabilă, cu miros aromatic specific, obținută din alcooli sau din fenoli, cu numeroase folosiri în industrie. 2. S. m. Substanță ipotetică (a cărei existență nu este admisă de fizica modernă) având proprietăți fizice contradictorii, care ar umple întregul spațiu și ale cărei oscilații ar constitui undele electromagnetice. 3. S. n. Fig. Aer, atmosferă, cer, văzduh. 4. S. m. (În concepția unor filozofi greci antici) Al cincilea element al universului (alături de foc, apă, pământ și aer) din care ar fi alcătuite corpurile cerești. – Din fr. éther, lat. aether. Vezi definitia »

CRIOCAUTÉR s. n. instrument pentru cauterizare cu ajutorul temperaturilor joase. (< fr. cryocautère) Vezi definitia »

ANTISÉR, antiseruri, s. n. Ser sanguin provenit de la un animal injectat cu un virus și care conține anticorpii formați sub influența directă a acestuia. – Din fr. antisérum. Vezi definitia »

SER s.n. Partea lichidă a sângelui. ♦ Lichid extras din sângele unui animal vaccinat sau preparat pe cale artificială, folosit pentru vindecarea unor boli. [< fr. sérum, cf. lat. serum]. Vezi definitia »

șfélver, șfélveri, s.m. (reg.) monedă de o anumită valoare. Vezi definitia »