PRINÓS, prinosuri, s. n. (În antichitate) Dar² oferit divinității; p. ext. dar² oferit unui stăpânitor. ♦ Fig. Omagiu adus cuiva în semn de devotament, de admirație, de recunoștință; contribuție adusă în slujba unei cauze. – Din sl. prinosŭ. Vezi definitia »

tabardós s. n. – Țuică de prune. – Var. tabaroș, taparnos, topardos. Țig. tabardo (Vasiliu, GS, VII, 127; Graur 190; Juilland 177). Vezi definitia »

AMNIÓS, amniosuri, s. n. Membrană care învelește până la naștere fetusul la mamifere, la păsări și la reptile. [Pr.: -ni-os] – Din fr. amnios. Vezi definitia »

PLICTICÓS, -OÁSĂ, plicticoși, -oase, adj. Plictisitor. – Din ngr. pliktikós. Vezi definitia »

LITIGIÓS, -OÁSĂ, litigioși, -oase, adj. Care provoacă un litigiu, care este sau poate fi obiectul unui litigiu ori este supus unor discuții în contradictoriu. [Pr.: -gi-os] – Din fr. litigieux, lat. litigiosus. Vezi definitia »