zid (-duri), s. n. – 1. Element de construcție vertical, fortificație, îngrăditură. – 2. Perete. – Megl. zid. Sl. zidŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 472; Conev 79), cf. bg., sb., cr., slov. zid. – Der. zidar, s. m. (muncitor care execută zidărie), din sl. zidarĭ, cf. sb., slov. zidar; zidărie, s. f. (meseria zidarului; construcție de zid); zidărit, s. n. (zidărie); zidi, vb. (a ridica un zid; a construi, a lucra, a edifica, a fabrica, a înălța; a făuri, a crea); din sl. zidati; ziditor, s. m. (întemeietor, constructor); ziditură, s. f. (clădire; creație). Vezi definitia »

TIRANICÍD s.n. (Liv.) Ucidere a unui tiran. // adj., s.m. Ucigaș al unui tiran. [< fr. tyrannicide]. Vezi definitia »

POLIAMÍD s. n. v. poliamidă. Vezi definitia »

PREFIXOÍD s.n. Pseudoprefix. [Pron. -xo-id. / < fr. préfixoïde]. Vezi definitia »

FLORÍD, -Ă, florizi, -de, adj. (Despre boli) Care este în plină evoluție. – Din lat. floridus. Vezi definitia »