MASELÓTĂ s.f. (Tehn.) Exces de metal lăsat la partea superioară a unui lingou sau pe părțile masive ale pieselor turnate; cap pierdut. [< fr. masselotte]. Vezi definitia »

CUCÚTĂ, cucute, s. f. Plantă erbacee otrăvitoare din familia umbeliferelor, cu miros caracteristic, cu frunze mari, flori albe și fructe brune-verzui, întrebuințată ca medicament; dudău, buciniș (Conium maculatum). ◊ Expr. (Fam.) Doar n-am băut cucută (ca să...) = doar n-am înnebunit (ca să...). ◊ Compuse: cucută-de-apă = plantă erbacee de apă, cu flori albe dispuse în formă de umbrelă (Cicuta virosa); cucută-de-pădure = plantă erbacee cu frunze ascuțite și flori albe (Galium schultesii). – Lat. *cucuta (= cicuta). Vezi definitia »

PETROGLÍFĂ s. f. 1. rocă șlefuită grosolan pe cale naturală sau rudimentar sculptată manual. 2. desen incizat pe o rocă. (< fr. pétroglyph) Vezi definitia »

MEZENCHIMATÓZĂ s.f. Degenerescență a țesuturilor provenite din mezenchim. [< fr. mésenchymatose]. Vezi definitia »

OGLINGIOÁRĂ s. f. v. oglinjoară. Vezi definitia »