RADIOGEOLOGÍE s. f. parte a geologiei care utilizează tehnica radioactivității. (< radio¹- + geologie) Vezi definitia »

PLASTÍE, plastii, s. f. Intervenție chirurgicală prin care se înlocuiește o porțiune de țesut cu un alt țesut (luat de obicei de la același individ) în scopul corectării unui defect anatomic. – Din fr. plastie. Vezi definitia »

IZOTOMÍE s. f. (bot.) 1. tip de ramificație în două sau mai multe ramuri egale. 2. diviziune a unui organ în două părți egale. (< fr. isotomie) Vezi definitia »

JURISDÍCȚIE s. f. 1. competență a unui judecător, a unei instanțe de a judeca; (p. ext.) teritoriul unde se exercită. 2. totalitatea instanțelor de judecată având competența de a soluționa cauzele de aceeași categorie. ♦ organ de ~ = organ de stat care îndeplinește funcții judecătorești. (< fr. jurisdiction, lat. iurisdictio) Vezi definitia »

ONIROIDÍE s. f. tulburare a conștiinței constând dintr-un amestec de real și vis, la care subiectul nu participă activ. (< fr. oniroïde) Vezi definitia »