BÁZĂ s.f. I. 1. Partea de jos a unui corp, a unui edificiu etc.; (p. ext.) temelie, fundament. ♦ Latura unui poligon sau fața unui poliedru, situată în poziția cea mai de jos. 2. Parte, element fundamental, esențial, a ceva. ♦ Element principal al unei combinații chimice. 3. Bază economică = totalitatea relațiilor de producție într-o etapă determinată a dezvoltării sociale. 4. Loc de plecare, de adunare a unor oameni, a unor trupe a unor materiale etc. ◊ Bază militară = loc special pe teritoriul unui stat unde staționează trupe dotate cu mijloace de luptă necesare acțiunilor de război. 5. Bază sportivă = teren special amenajat și dotat pentru practicarea diferitelor sporturi. II. Substanță cu gust leșietic, care albăstrește hârtia de turnesol și care, în combinație cu un acid, formează o sare. [< fr. base, cf. it. base < gr. basis – sprijin]. Vezi definitia »

pocâlteálă pocăltéli, s.f. (reg.) 1. pocâltire, slăbire accentuată; istovire de foame. 2. flămânzare (la vite). Vezi definitia »

MÚICĂ, muici, s. f. (Reg.) Mamă, maică. – Cf. mamă. Vezi definitia »

KANAMICÍNĂ s.f. Antibiotic cu un larg spectru antibacterian. (din fr. kanamycine < neolat. kanamyceticus < atribut al strepromicetei Streptomyces kanamyceticus) Vezi definitia »

POLICLÍNICĂ s. f. unitate medicală de consultații și tratament pentru bolnavi ambulatorii. (< fr. policlinique) Vezi definitia »