CASTÁNĂ, castane, s. f. 1. Fructul castanului, (aproximativ) sferic, cu coaja tare, cafenie, bogat în amidon și în ulei, închis până la maturitate într-un înveliș verde, țepos. ◊ Expr. A scoate castanele din foc cu mâna altuia = a se folosi de altcineva într-o întreprindere primejdioasă, pentru interese personale. 2. Fiecare dintre micile formații cornoase aflate pe fața internă a picioarelor calului. – Din (1) ngr. kástanon, (2) kastánia. Vezi definitia »

huimăceálă, huimăcéli, s.f. (reg.) amețeală, buimăceală. Vezi definitia »

SINUSOÍDĂ s. f. I. curbă care reprezintă funcția sinus² într-un sistem de coordonate rectangulare. II. tip de vase capilare la nivelul ficatului, al glandelor endocrine, care au un lumen neregulat și perete discontinuu. (< fr. sinusoïde) Vezi definitia »

ȚĂPOÁICĂ, țăpoaice, s. f. (Reg.) Coș de formă conică, cu o coadă lungă, folosit la pescuit. – Din țăpoi + suf. -oaică. Vezi definitia »

păpărícă s.f. (reg.) mâncare preparată din mălai amestecat cu smântână, coaptă în cuptor. Vezi definitia »