HAR, haruri, s. n. 1. (În religia creștină) Dar², ajutor spiritual, grație divină acordată omului. ◊ Expr. (Cu sensul religios atenuat sau pierdut) Har Domnului! exclamație prin care cineva își exprimă satisfacția pentru reușita unui lucru; slavă Domnului! ♦ Puterea sacramentală a preoților de a oficia actele de cult. 2. Calitate, însușire, dispoziție naturală care face pe cineva vrednic de admirație; p. ext. talent, vocație, dar². 3. (Înv.) Dar² sau răsplată acordată cuiva ca un semn de bunăvoință, ca o favoare deosebită. – Din sl. chari. Vezi definitia »

TRIPOLÁR, -Ă, tripolari, -e, adj. Care are trei borne spre exterior. – Din fr. tripolaire. Vezi definitia »

CENZITÁR, -Ă, cenzitari, -e, adj. Care are la bază censul (3), întemeiat pe cens. ◊ Sistem (electoral) cenzitar = sistem electoral în care recunoașterea dreptului de vot este în funcție de îndeplinirea de către alegători a anumitor condiții, în primul rând în funcție de avere. – Din fr. censitaire. Vezi definitia »

GRANDANGULÁR s.n. (Cinem.) Obiectiv de filmare cu distanță focală scurtă, caracterizat printr-un unghi de cuprindere mare și profunzime de claritate ridicată; superangular. [< fr. grand-angulaire]. Vezi definitia »

COLUMBÁR s. n. monument funerar cu nișe în care se păstrează cenușa morților incinerați. (<lat., fr. columbarium) Vezi definitia »