OFENSÍVĂ, ofensive, s. f. Formă principală a acțiunilor de luptă ale armatei, constând în luarea inițiativei operațiilor prin care se urmărește distrugerea forței inamicului și cucerirea terenului pe care îl ocupă. ♦ (Sport; mai ales la jocurile cu mingea) Atac susținut al unei echipe împotriva echipei adverse. ♦ Fig. Acțiune puternică, concentrată, întreprinsă în vederea înfrângerii unei dificultăți, lichidării unei situații neconvenabile, cuceririi unui nou obiectiv sau unei noi victorii. – Din fr. offensive, germ. Offensive. Vezi definitia »

carastólă, carastóle, s.f. (reg.) bucată de lemn atârnată sub căruță, cu care se împiedică roatele de dindărăt. Vezi definitia »

TONOFIBRÍLĂ s.f. Mănunchi de fibre foarte fine care se observă uneori în citoplasmă. [< fr. tonofibrille]. Vezi definitia »

LITORÉTĂ s.f. Autocar deschis, folosit pe litoralul Mării Negre. [< litor(al) + -etă]. Vezi definitia »

COLORISTICĂ s.f. Studiul culorilor și al fenomenelor colorate. [< fr. coloristique]. Vezi definitia »