RĂUVOITÓR, -OÁRE, răuvoitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care vrea răul cuiva, care manifestă rea-voință, plin de rea-voință. – Rău + voitor. Vezi definitia »

ciopór (ciopoáre), s. n. – 1. Turmă, cireadă. – 2. În cadrul unei stîne, grup de animale de același fel (de obicei fiecare turmă conține trei ciopoare: oi cu miei, oi sterpe și berbeci de prăsilă). – 3. Mulțime. Mag. csoport (Miklosich, Fremdw., 82; Cihac, II, 491; Drăganu, Dacor., IV, 754; Pușcariu, Lr., 105); cf. sb., cr., bg. čopor. Vezi definitia »

TELEVORBITÓR s.n. Instalație telefonică specială care permite ca vocea celui care vorbește să fie auzită simultan de mai multe posturi. [< tele- + vorbitor]. Vezi definitia »

AUTOREFRACTÓR s. n. aparat pentru examinarea automată a vederii. (< auto¹- + refractor) Vezi definitia »

BALADÓR, baladoare, s. n. Piesă de angrenaj în formă de ax cu multe roți dințate, cu ajutorul cărora se schimbă viteza de rotație. – Din fr. baladeur. Vezi definitia »