PUIȘÓR¹, (1) puișori, s. m., (2, 3) puișoare, s. n. 1. S. m. Diminutiv al lui pui¹; puiuleț, puiuț. 2. S. n. (Reg.) Doniță mică. 3. S. n. Pernă mică, care se așază sub cap (peste o pernă mare); puiuț. [Pr.: pu-i-] – Pui¹ + suf. -ișor. Vezi definitia »

COEFÓR, -Ă s. m. f. (la greci) persoană care aducea ofrande pentru jertfe. (< fr. choéphore) Vezi definitia »

TOREADÓR, toreadori, s. m. Luptător cu taurii (în Spania și în sudul Franței). [Pr.: -re-a-] – Din fr. toréador. Vezi definitia »

TRIUMFĂTÓR, -OÁRE adj. care triumfă; învingător, victorios. ◊ (fig.) care exprimă o mare încredere în succesul obținut. (< fr. triumphateur, lat. triumphator) Vezi definitia »

MODELATÓR, -OÁRE I. adj. care modelează. II. s.m. f. meseriaș care face decorații și alte lucrări de modelaj; modeler, modelor. III. s. n. instrument, unealtă pentru modelare în sculptură. (< it. modelatore) Vezi definitia »