PAVIÁN s. m. maimuță africană cu capul mare, botul alungit și părul corpului lung și rar. (< germ. Pavian) Vezi definitia »

sloveán (-éni), s. m. – 1. Slav. – 2. Sloven. Sl. slovĕninŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 45), cf. schiau. Înlocuit treptat, cu primul său sens, de slav, s. m., din fr. slave și cu al doilea de sloven, s. n. – Der. slovac, s. m. (locuitor din Slovacia); slovenesc (var. slavonesc), adj. (slav); slovenește (var. slavonește), adv. (în limba slavă); slovenie, s. f. (înv., limba slavă). Vezi definitia »

PLATONICIÁN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al platonismului. (< fr. platonicien) Vezi definitia »

UCRAINEÁN, -Ă CRAI-NEAN/ adj., s. m. f. (locuitor) din Ucraina. ◊ (s. f.) limbă slavă, cu numeroase dialecte, vorbită de ucraineni. (< fr. ukrainien) Vezi definitia »

LUSITÁN, -Ă, lusitani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Veche populație iberică din vestul Peninsulei Iberice, supusă de romani; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. 2. Adj. Care aparține Lusitaniei (sau, p. gener., Portugaliei) ori populației ei, privitor la Lusitania (sau, p. gener., la Portugalia) ori la populația ei. – Din fr. Lusitains. Vezi definitia »