ORGIÁSM s.n. (ant.) celebrare prin orgii a misterelor (în cultul lui Dionysos). (< fr. orgiasme) Vezi definitia »

NEOGUELFÍSM [pron. -GHEL-] s. n. politică a democraților creștini în ajunul revoluțiilor naționale din 1848-1849 din Italia. (< it. neoguelfismo) Vezi definitia »

TRADIȚIONALÍSM s. n. atașament față de tradiție. ◊ orientare social-politică și culturală îndreptată spre considerarea nediferențiată, necritică a valorilor tradiției. ◊ tendință, mai ales în planul culturii, de suprasolicitare a elementelor tradiției, înțelese ca valori de sine, fără selecționare critică și fără interpretarea lor prin prisma noilor valori produse de evoluția social-culturală. (< fr. traditionalisme) Vezi definitia »

CITADINÍSM s.n. Caracter citadin. [Cf. it. cittadinismo]. Vezi definitia »

UMANÍSM s.n. 1. Orientare progresistă a gândirii epocii Renașterii, apărută ca expresie a luptei împotriva feudalismului și scolasticii, care a proclamat libertatea personalității umane. ♦ Ansamblul ideilor și concepțiilor care exprimă aprecierea demnității și libertății omului, grija față de om și de valorile materiale și spirituale ale existenței sale, caracterizat prin cerința dezvoltării continue și multilaterale a personalității umane. 2. (P. ext.) Atitudine, manifestare umanitaristă sau umană. [< fr. humanisme, cf. it. umanismo]. Vezi definitia »