tăhobí, tăhobésc, vb. IV (reg.) a slăbi, a se moleși; a fi foarte flămând. Vezi definitia »

ADSORBÍ vb. refl. (despre substanțe) a se fixa prin adsorbție. (< fr. adsorber) Vezi definitia »

izbí (izbésc, izbít), vb. – 1. A lovi cu putere. – 2. A ciocni, a se repezi cu violență. – 3. A cădea, a se proiecta. – 4. A arunca, a lansa. – 5. A ataca, a asalta. – 6. A atrage atenția. – 7. (Refl.) A se lovi puternic de ceva, a se poticni de un obstacol. – 8. (Refl.) A semăna cu cineva. Sl. izbiti (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 153; Tiktin; DAR), dar cu schimbare semantică, deoarece în sl. izbiti (der. de la biti „a lovi”) înseamnă „a omorî în bătaie”. Probabil semantismul este cel din sŭbiti „a lovi”, cf. aceeași confuzie semantică în iscodi și posibil în isprăvi. Cf. Șeineanu, Semasiol., 224. Der. izbă, s. f. (Bucov., Mold., izbitură, lovitură), postverbal; izbitură, s. f. (lovitură, ciocnire); izbeliște, s. f. (loc sau poziție expusă, la voia întîmplării). Vezi definitia »

șurubí, șurubésc, vb. IV (reg.) 1. a înșuruba. 2. (fig.) a minți, a înșela. Vezi definitia »

ABSORBÍ, absórb, vb. IV. Tranz. A suge, a înghiți, a încorpora o substanță etc. ♦ A reține energia radiantă care cade pe un corp. ♦ Fig. A preocupa; a captiva. – Fr. absorber (după sorbi). Vezi definitia »