EPÁVĂ s.f. 1. Resturi, rămășițe ale unei nave distruse sau naufragiate, aruncate de mare pe țărm; navă distrusă sau naufragiată. 2. (Fig.) Om distrus, ruinat (fizic și moral). [< fr. épave]. Vezi definitia »

BĂBÚȚĂ, băbuțe, s. f. Diminutiv al lui babă. Vezi definitia »

GIÓSTRĂ s.f. Compunere poetică în care se povestește despre o întrecere cavalerească. [Pron. gios-tră. / < it. giostra – turnir]. Vezi definitia »

CICLOCORÍZĂ s. f. diviziune a organului axial vegetal într-un mănunchi de axe secundare. (< fr. cyclochorise) Vezi definitia »

MÁRCĂ² s. f. 1. semn distinctiv, inscripție etc. care se aplică pe un obiect, pe o marfă etc. ◊ tip, model de fabricație. ♦ de ~ = a) (despre produse) de calitate; b) (despre oameni) important, celebru. 2. trăsătură specifică; particularitate. ◊ caracteristică a unei categorii sau unități gramaticale. 3. fisă cu număr de ordine cu care muncitorii își marchează prezența la lucru. 4. șină vopsită în alb care arată punctul de intersecție a două linii ferate. 5. (inform.) număr, cuvânt asociat unei instrucțiuni care o deosebește de celelate instrucțiuni ale programului. (< ngr. marca, fr. marque, rus. marka) Vezi definitia »