DOMINÁNȚĂ s. f. 1. caracter, element dominant într-un ansamblu; preponderență. 2. (biol.) capacitate a unei gene de a se manifesta fenotipic. (< fr. dominance) Vezi definitia »

poștútă, poștúte, s.f. (reg.) coțofană. Vezi definitia »

NOVELÉTĂ s.f. v. nuveletă. Vezi definitia »

sticloánță, sticloánțe, s.f. (pop. și fam.) ciob de sticlă (utilizat de copii în diverse jocuri). Vezi definitia »

TRANZIÉNȚĂ s. f. 1. caracterul a ceea ce este tranzient; efemeritate. 2. devenire continuă a realității, care impune o permanentă modificare a relațiilor omului cu realitatea înconjurătoare, o adaptare a acestor relații și a omului la noile condiții. (< engl. transience) Vezi definitia »