Definita cuvantului sabat
SABÁT s. n. 1. sâmbătă, ultima zi a săptămânii la mozaici și la unii sectanți creștini, consacrată odihnei și ceremoniilor cultului. ◊ primul tratat din Talmud, referitor la aceste ceremonii. 2. adunare de vrăjitoare care, după credințele din evul mediu, avea loc sâmbăta la miezul nopții; ◊ (fig.) hărmălaie, zarvă. (< fr. sabbat, lat. sabbatum)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu sabat
DERIVÁT, -Ă, derivați, -te, adj., (II 1) derivați, s. m., (II 2, 3, 4) derivate, s. n. I. 1. Adj. Care derivă (1) din ceva. ♦ Format prin derivare (1 b). 2. (Despre cursul unei ape) Abătut din albia sa naturală. ♦ (Despre vehicule) Abătut de pe o cale de comunicație pe alta. ♦ (Despre căi de comunicație, canale) Abătut, ramificat din traseul principal. II. 1. S. m. (Chim.) Substanță preparată din alta și care de obicei păstrează structura de bază a substanței din care provine. 2. S. n. Produs industrial extras dintr-o materie primă. 3. S. n. Cuvânt care derivă din alt cuvânt. 4. S. n. Lucru care rezultă, derivă (1) din altul. – V. deriva. Vezi definitia »
INJURIÁT, -Ă, injuriați, -te, adj. Căruia i s-a adus o injurie. [Pr.: -ri-at] – V. injuria. Vezi definitia »
DAMNÁT, -Ă, damnați, -te, adj. (Livr.; adesea substantivat) Osândit la chinurile infernului. ♦ Blestemat, reprobat, care și-a atras oprobriul opiniei publice, al societății. – Din fr. damné, lat. damnatus. Vezi definitia »
CERÁT1 s. n. medicament unguent pe bază de ceară și ulei. (< fr. cérat, lat. ceratus) Vezi definitia »
AUTOGHIDÁT, -Ă, autoghidați, -te, adj. (Despre mobile) Care își dirijează el însuși mișcarea către țintă. [Pr.: a-u-] – Din fr. autoguidé. Vezi definitia »