EMANÁ vb. I. tr. 1. a degaja un gaz, un miros etc.; a exala. 2. a transmite, a remite. II. intr. 1. a proveni, a-și avea originea. 2. a (se) produce. (< fr. émaner, lat. emanare) Vezi definitia »

ANNÓNA s.f. 1. (Ist.; în Roma antică în perioada imperiului) Obligație a populației de a aproviziona orașele și armata. 2. (În Imperiul Bizantin) Tain al soldaților. [< lat. annona]. Vezi definitia »

îmbonghiná vb. I (reg.) a azvârli un obiect astfel încât să cadă cu capul în pământ. Vezi definitia »

HIBERNÁ, hibernez, vb. I. Intranz. (Despre unele animale; adesea fig.) A petrece iarna în hibernare. – Din fr. hiberner, lat. hibernare. Vezi definitia »

RECONDAMNÁ vb. I. tr. A condamna pentru a doua oară, a reînnoi o condamnare. [Cf. fr. recondamner]. Vezi definitia »