OROÁRE s.f. 1. Dezgust, repulsie, groază. 2. Faptă sau vorbă care inspiră repulsie; grozăvie. [Gen. ororii. / < fr. horreur, cf. lat. horror]. Vezi definitia »

VEZICĂTOÁRE, vezicători, s. f. Substanță care produce bășicarea pielii și care se folosește ca mijloc terapeutic în unele afecțiuni. – După fr. vésicatoire. Vezi definitia »

SEZISÁRE, sezisări, s. f. Acțiunea de a (se) sezisa și rezultatul ei; pricepere, înțelegere; încunoștințare. Vezi definitia »

SMÚLGERE s. f. Acțiunea de a (se) smulge și rezultatul ei; smuls¹. – V. smulge. Vezi definitia »

CREZÁRE, (rar) crezări, s. f. 1. Încredere. ◊ Expr. A da crezare (cuiva sau la ceva) = a se încrede, a crede pe cineva pe cuvânt. 2. (Înv.) Credință. – Crede + suf. -are. Vezi definitia »