SUBIÉCT s.n. 1. Materie, chestiune de care se ocupă cineva, despre care se vorbește. ♦ Pricină, motiv. ♦ Totalitatea evenimentelor, a întâmplărilor ce se petrec în desfășurarea unei narațiuni epice sau dramatice. 2. Partea principală a unei propoziții care indică cine îndeplinește sau cine suferă acțiunea verbului. ♦ (Log.) Parte, termen al unei judecăți despre care se afirmă sau se neagă însușirea exprimată de predicat. // s.m. (Fil.) Omul ca ființă înzestrată cu conștiință și voință. [Pron. -bi-ect. / < lat. subiectus]. Vezi definitia »

obiect de pus la fete in marmota Vezi definitia »

fruct (frúcte), s. n. – Produs care apare din floare, rod. Lat. fructus (sec. XIX). Este dublet al lui frupt. – Der. fructar, s. m. (persoană care vinde fructe); fructărie, s. f. (prăvălie unde se vînd fructe); fructifer, adj., din fr.; fructuos, adj., din fr.; fructifica, vb. (a folosi), din lat. fructificare (sec. XIX); infructuos, adj., din fr. Vezi definitia »

PRECONTRÁCT s. n. contract provizoriu. (< engl. precontract) Vezi definitia »

CONSPÉCT, conspecte, s. n. 1. Notare sintetică, schematică și sistematică a datelor esențiale ale unei probleme pe baza unui material documentar. 2. Privire generală, vedere de ansamblu asupra unor probleme (realizată într-o lucrare). – Din lat. conspectus, germ. Konspekt. Vezi definitia »