soilí (-lésc, -ít), vb. – (Arg.) A dormi. – Var. suili. Origine incertă. Se consideră der. din țig. sov, part. suto „a dormi” (Graur 187; Juilland 174); dar această explicație este insuficientă cf. Vasiliu, GS, VII, 125. Cuvîntul ne apare cu sensuri foarte diferite și în general prost definite, ca de pildă „a se îmbăta” sau „a se îndrăgosti” sau „a pierde timpul”. Ar putea fi vb. soi „a murdări”, cu suf. expresiv -li și cu sensul special de „a ejacula”. Vezi definitia »

păstrăgălí, păstrăgălésc, vb. IV (reg.) a rostogoli. Vezi definitia »

ștocălí, ștocălésc, vb. IV (reg.; despre plafoane de lemn) a acoperi cu tulpini de stuf, dispuse la mică distanță una de alta, ca să se prindă muruiala. Vezi definitia »

șímli s.n. (reg.) cozoroc (la o șapcă). Vezi definitia »

AZVÂRLÍ, azvârl, vb. IV. I. Tranz. 1. A arunca ceva (departe) printr-o mișcare repede și violentă. 2. A da afară din sine, a proiecta în afară. Gura de balaur... azvârle apa-n sus (COȘBUC). II. Intranz. A arunca cu ceva asupra cuiva. Cine azvârle cu bulgări? (ALECSANDRI). ♦ (Despre animale de ham) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș. III. Refl. A se repezi, a se avânta, a se precipita; a ajunge într-un loc printr-o săritură. [Prez. ind. pers. 3 sg. și pl. azvârlă] – Comp. sb. vrljiti, bg. hvărljan. Vezi definitia »