PREECLAMPSÍE s.f. Formă gravă de disgravidie, premergătoare eclampsiei. [Pron. pre-e-. / cf. fr. prééclampsie]. Vezi definitia »

IZOTIPÍE s. f. proprietate a unor substanțe chimice de a cristaliza în aceleași forme, fără a forma cristale mixte. (< fr. isotypie) Vezi definitia »

ASCORBINEMÍE s. f. prezența acidului ascorbic în sânge. (< fr. ascorbinémie) Vezi definitia »

MICTURÍȚIE s.f. Nevoie frecventă de a urina. [Gen. -iei. / < fr. micturition]. Vezi definitia »

SINCRONÍE s.f. (Rar) Caracterul a ceea ce este sincronic; sincronicitate, sincronitate. ♦ Ansamblul fenomenelor lingvistice considerate la un moment dat. [Gen. -iei. / < fr. synchronie, cf. gr. syn – simultan, chronos – timp]. Vezi definitia »