ARĂMĂRÍE¹ s. f. Meseria arămarului. – Arămar + suf. -ie. Vezi definitia »

RADICOTOMÍE s.f. (Med.) Secționare chirurgicală a unei rădăcini a măduvei spinării; rizotomie. [Gen -iei. / < fr. radicotomie, cf. lat. radix – rădăcină, gr. tome – tăiere]. Vezi definitia »

SINOPSÍE s. f. contopire a razelor vizuale pentru a forma imaginea; sinestezie vizuală. (< fr. synopsie) Vezi definitia »

PERIFERÍE, periferii, s. f. (Adesea fig.) Ținut, regiune, cartier, zonă, punct situate la margine în raport cu centrul sau cu un punct de referință. ◊ Loc. adj. De periferie = a) provincial; b) de calitate sau importanță redusă; c) care aparține sau este specific mahalalei. ♦ (Rar) Curbă închisă care limitează o figură geometrică sau o suprafață; circumferință. – Din lat. peripheria, germ. Peripherie, fr. périphérie. Vezi definitia »

PUTREFÁCȚIE s.f. 1. Descompunere a organismelor moarte sau a substanțelor organice; putrezire, putrefiere, putrescență. ◊ Bacterii de putrefacție = grup de bacterii care provoacă fenomenele de descompunere a substanțelor organice. 2. (Fig.) Destrămare, dezagregare morală. [Gen. -iei, var. putrefacțiune s.f. / cf. fr. putréfaction, lat. putrefactio]. Vezi definitia »