neghínă (neghíne), s. f. – Plantă (Agrostemma githago). – Megl. migl’ină. Origine suspectă. E greu de separat acest cuvînt de neg și negară, dar der. e greu de explicat; probabil cu suf. -ină, cf. pescuină, ciorchină, știrbină, stupină, vizuină etc. Nu e mai ușoară nici explicația prin intermediul lat. *nigrῑna (Koerting 6540; cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 282) sau *nigellῑna (Pușcariu, Conv. Lit., XXXIX, 71; Pușcariu 1163; Pascu, Beiträge, 22; REW 5917; cf. Graur, BL, V, 107). – Der. neghiniță, s. f. (chimion, obiect foarte mic); neghinos, adj. (invadat de neghină). Din rom. provine rut. nehyn (Candrea, Elemente, 406). Vezi definitia »

boscîrță (boscîrțe), s. f. – Piele de proastă calitate. Mag. bocskorszij „șiret de pantofi” (DAR). În Trans. Vezi definitia »

HATÓRICĂ adj.f. Coloană hatorică = coloană, în arhitectura veche egipteană, cu capitelul decorat cu patru capete ale zeiței Hathor. [< fr. hathorique, cf. Hathor – zeiță egipteană a cerului și a fecundității, reprezentată ca femeie cu cap sau coarne de vacă]. Vezi definitia »

TETRASULFÚRĂ s. f. sulfură a cărei moleculă conține patru atomi de sulf. (< fr. tétrasulfure) Vezi definitia »

BĂNCÚȚĂ¹, băncuțe, s. f. (Înv. și reg.) Monedă mică de argint în valoare de 50 de bani; firfirică. ♦ (La pl.) Bani, parale. – Din bancă² + suf. -uță. Vezi definitia »