ometéu, ometéi, s.m. (reg.) augmentativ al lui om; omoi, om uriaș. Vezi definitia »

ETAMBRÉU s.n. Deschizătură în puntea unei nave, făcută pentru a putea trece prin ea un catarg, axul cârmei etc. [< fr. étambrai]. Vezi definitia »

hirudinéu s. m., pl. hirudinei Vezi definitia »

chimerléu (-éie), s. n. – Ecluză, baraj, zăgaz. Mag. kimerülö (DAR). Cuvînt rar, propriu minerilor din Trans. Vezi definitia »

PUSÉU s. n. 1. manifestare bruscă, violentă a unei stări patologice, acces al unei boli. 2. (fig.) creștere subită, izbucnire, elan. (< fr. poussée) Vezi definitia »