DRÚPĂ s. f. fruct indehiscent cărnos și zemos, cu un singur sâmbure. (< fr. drupe, lat. drupa) Vezi definitia »

ORBEÁLĂ, orbeli, s. f. (Reg.) Slăbire a vederii; orbire. – Orbi + suf. -eală. Vezi definitia »

MUȘCĂTÚRĂ, mușcături, s. f. 1. Acțiunea de a mușca și rezultatul ei. ♦ Senzație dureroasă de arsură, usturime. ♦ Felul în care apropie cineva dinții pentru a mușca. ♦ Fig. Vorbă mușcătoare, ironie usturătoare; înțepătură. 2. Rană, semn produs prin mușcare. 3. Bucată dintr-un aliment atât cât poate cineva mușca o data. – Mușca + suf. -ătură. Vezi definitia »

socotitúră s.f. (înv.) închisoare. Vezi definitia »

ZÁICĂ, zaici, s. f. (Ornit.; reg.) Gaiță. – Et. nec. Vezi definitia »