CAȘ, (1) cașuri, s. n. (cași, s. m.) 1. Produs alimentar preparat din lapte închegat și stors de zer. 2. Substanță lipicioasă care se formează în colțurile ciocului la puii de păsări. ◊ Expr. (Ir.) E cu caș(ul) la gură sau Încă nu i-a picat cașul de la gură, se spune despre un tânăr nepriceput, lipsit de experiență (dar cu pretenții). – Lat. caseus. Vezi definitia »

acoperiș, acoperișuri s. n. 1. pălărie; șapcă; fes; căciulă 2. protector influent Vezi definitia »

zăbunáș (înv., pop.) s. n., pl. zăbanáșe Vezi definitia »

SUBCHIRIÁȘ, -Ă, subchiriași, -e, s. m. și f. Persoană care închiriază un imobil sau o parte din el de la chiriașul titular, principal; sublocatar. [Pr.: -ri-aș] – Sub¹- + chiriaș. Vezi definitia »

țâlúș s.n. (reg.) dârjală. Vezi definitia »