CLÓȘCĂ, cloști, s. f. 1. Găină (sau, p. gener., pasăre) care clocește sau care a scos pui de curând. ◊ Cloșcă artificială = incubator. ◊ Expr. Fură cloșca de pe ouă sau fura ouăle de sub cloșcă, se zice despre un hoț foarte abil. (Adverbial) A ședea (sau a sta) cloșcă = a sta nemișcat sau inactiv. 2. Compus: Cloșca-cu-Pui = numele unei constelații din emisfera boreală; Pleiadele, Găinușa, Păstorul-cu-Oile. – Din bg. kločka. Vezi definitia »

GROTĂ s. f. PeșterĂ�; cavernĂ� (1). -Din fr. Grotte Vezi definitia »

CROITORÉASĂ, croitorese, s. f. Meseriașă sau muncitoare care croiește și coase rochii. [Pr.: cro-i-] – Croitor + suf. -easă. Vezi definitia »

CATABIÓZĂ s. f. degenerare a celulelor ca urmare a maturării și îmbătrânirii. (< engl. catabiosis) Vezi definitia »

CLOÁMBĂ, cloambe, s. f. (Reg.) Creangă, ramură. – Et. nec. Vezi definitia »